Anatolida sau Omul si fortele II - Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de: Gerra Orivera

II. Imnul creatiunii
I. Lumina
Ai zis: “Fie lumina!” si iata, sunt, eterne;
Umplut-am universul ca peplu imprejur u-ti,
Si spiritul vietii se poarta peste ape;
Patr unsu-s-a abisul d-o mistica ardoare
Si l-a cuprins fiorii;
Tresare si concepe. Ai haosului ger mini
Spre viata si spre nunta asteapta a ta voce.
Materia iner ta si vaga, si infor ma
Se pune in miscare. E plin, plin este cer ul
De gloria-ti eterna, si peste tot splendoarea-ti
Prin mine se revarsa suava, lina, blanda.
Arhangeli ai puterii! voi, Eloimi, la fata,
Glorificati pe Domnul prin operele voastre,
Cantati, caci vocea voastra e insasi ar monie,
Creatie divina.
Ca fulger din tenebre am rasarit lumina,
Lumina creatoare,
Si-n haos echilibrul si ordinea se puse:
Tenebrele d-o parte iau numele de noapte ,
Si partile luminii, din Zeu, se numesc ziua.
Tot spatiul se umple, si timpul ia masura.
Se face prima seara, se face dimineata,
Si periodu-acesta zi una se numeste.
Lumina, intuneric, glorificati pe Domnul,
In ziua si in noapte etern preainaltati-l!

II. Firmamentul
Ai zis sa fiu, si iata, la-omnipotenta-ti voce,
Din planul prestiintei extinsu-m-am ca doma
La sfantul taber nacol, nemarginitul templu!
Tesutu-s-a-mprejiuru-mi catena-adamantina
Prin care se tin toate — si m-a incins taria.
In tot nemarginitul, in multul nalt de ape,
Mai sus decat zenitul, mai jos decat nadir ul,
Sub talpile-ti divine ai zis sa fiu tarie
Si solidar cu toate. Chematu-m-ai pe nume
Si firmament mi-ai zis.
Dasupra-mi ascindura ca spirit ape vergini,
Si cate se nuntira sub mine descindura
Sa fie fecundate.
In mijlocul lor, Doamne, m-ai rotunzit ca doma,
Si cer e al meu nume,
Cuprinsul fara margini omnipotentei tale.
Te bucura, eterne! princip al frumusetii!
Caci opera-ti e mare s-o recunosti de buna.
Se face iara seara, se face dimineata;
Ai istoriei angeli, in deltele eterne
Inscrieti ziua-a doua.
Glorificati pe Domnul, ca sfant e al lui nume!

III. Apele
Vocea Domnului peste ape,
Peste ape gloria lui.
Puteri primordiale, principe, Eloimi,
La nunta, la creare sculati! suntem chemate;
Prunci-angeli ai racorii cu aripi diafane,
Lucide ca-adamantul,
For mati-va in roua, din roua-n picature,
Din picature-n ploaie, cantati si trageti dantul,
Descindeti si risorgeti, formati fantani, paraie,
Luati cursul in rauri, sisteme, congregatii,
Umpleti si vai, s-abisuri, si mari, pelage toate,
For mati de oceane catena prelungita
Si trageti, trageti hora; incingeti tot pamantul,
Scaldati-l, fecundati-l;
Din sanul vostru iata-l ca iese ca mireasa
Din nuptiala baie.
S-aude-al picaturii incantatorul timbr u
Ca-adamantine coarde de vant infiorate;
Fantane, sorginti vergini, uniti susurul vostru
Cu-a raului murmura, cu uietul cascadei,
Cu spumegosul gemet fugoaselor torente,
Cu gravul flisv al marii s-al valurilor muget,
Pangosmie-ar monie!
Sa laudam pe Domnul din cele preainalte
Si cele mai profunde!
Ca tunetu-a lui voce rasuna peste ape;
A zis si, iata, suntem.
Cat e de bine, Doamne, cand tu zici ca e bine!

Apari ca o mireasa, o, Mater Ter ra sacra,
Prepara-te de nunta;
Pe crestetul tau pune a muntilor coroana,
Plini d-aur, de r ubine, smeralde, iacinte,
Safire, adamante, de-ntregile-ti tezauri.
Ai muntilor nalti cedri, dumbravile-ebenine
Si fructidorii arbori adorni de multa floare:
Sunt brunele-ti cosite, regala-ti capellura;
Aromele lor toate — cosmeticele tale.
Sa infloreasca pomii, sa-si dea ale lor fructe,
Sa germine-n tot locul si iarba, s-orice planta,
Dezvolte-se-orice floare, rasfire-se mirosul,
S-adoarne, sa profume talamul tau de nunta;
Si asternutul candid amorurilor tale
Intinda-se-n tapete, arhetipe modele
De orice tesatura, de orice adornare.
Ai gratiilor angeli, formati cununi, festoane
Spre marea sarbatoare.
Cantati, flori, bucuria si laudati pe Domnul
Pe idioma voastra, va exalati profumul
Spre ceruri ca tamaie. Formati sublime-acorduri;
Armonie d-arome.
Natura este-n nunta, serbare-universala.
La germinare, plante, s-eterna propagare!
Pe generi si pe spetii va dati a voastre fructe
Cu propria samanta s-a lumii abondanta.
Glorificati pe Domnul, c-aroma va e imnul
Si sacrificiu fr uctul.
Eternul se complace in existenta voastra,
Contempla— si e bine!

Si iar se face seara, si iarasi dimineata,
In deltele eterne se-nscrie ziua-a treia.



IV. Astrele
A zis si, iata, suntem luminatori ai lumii.
Stralucitoare heliu, sori, principi de lumina.
Focare arhicentre de raze, de splendoare,
Planeti, astre, luceferi, sisteme de lumina,
Sa laudam pe Domnul!
Spre luminarea zilei, spre luminarea noptii
In firmament ne puse drept candele de aur,
In templul sau cel mare,
A fi imagini insasi nespusei lui splendoare:
Reprezentati pe Domnul, narati a lui putere
Si gloria-i divina prin legea ce va puse.
Lumina va e vocea, prin ea vorbiti vederii;
In cursul periodic va exprimati cuvantul,
Distingeti intre vara, distingeti intre iarna,
La timpi, la ani, la zile fiti semne nemutabili:
Aceasta va e legea.
Armatelor de stele, strabateti firmamentul,
La veghiele voastre glorificati pe Domnul
In tot nemarginitul, fiti eho l-a lui voce,
Caci zice ca e bine.
Se face iara seara, se face dimineata;
In tablele eterne se-nscrie ziua-a patra.
V. Pestii si pasarile
A Domnului iar voce rasuna peste ape,
Si aerul si marea se umplu de viata,
Dau ramuri zoofite, polipii iau simtire,
Se umple tot abisul, cuprinsele marine
De lucitorul nacru, de candidele perle,
De rumenul coraliu.
Inoata pestii-n ape, in aer pasari svoala
Si, binecuvantate d-omnipotenta voce,
Tresar de bucurie, celebra fiecare
Amorurile sale,
Spre-eterna propagare si varia-nmultire
De generi si de spetii.
Cantati, din aripi bateti, fiinte svolatoare,
Naltati la ceruri imnul prin cantecele voastre;
Voi, notatori, asemeni jucati-va in ape,
Umpleti cuprinsul marii, campiile eterii;
Sunt binecuvantate a voastre tinereti
Si candide fiori.
L-aspectul vostru Domnul exclama ca e bine.
Si vine iara seara, se face dimineata,
Se-ncheie ziua-a cincea.
VI. Animalele pamantului
La viata, la lumina,-n sus orice suflare,
Luati formele voastre, de la insect si vierme
Si pan’ la patrupede ce pasteti campi, dumbrave,
Si pana la salbatici ale padurii fiare;
Iesiti pereche toate in masculi si in femini,
Serbati nuntele voastre, va propagati in secoli
Pe generi si pe spetii, va reproduceti semeni,
Nutriti, va cresteti puii ce isi asteapta cuibul
Intai la sanul vostru s-apoi la al naturii,
Ospat universale ce-ntinde providenta
La tot ce e viata, la toata rasuflarea.
S-a pus si voua lege, urmati dup-a ei voce,
Va inmultiti si cresteti, glorificati pe Domnul
In varii idiome, dupa natura voastra,
Caci, binecuvantate, aveti o providenta
Ce-i place sa va tie, si zice ca e bine.
* * *
Cap-d-opera la toate, la vocea-omnipotente,
Drept in picioare omul apare ca un rege;
Contempla universul, cer, soare, luna, stele,
Si parca va sa svoale, in sus sa-si ia avantul.
Se uita imprejiuru-si, contempla munti, vai, campuri,
Si tot care germina, si tot care rasufla,
Si flori, si pasarele, si arbori, s-animale,
Si tot ce este-n mare, si tot ce svoala-n aer;
Din toate omul simte misterioasa voce
Ce-i spune ca e tipul, imaginea divina.
Contempla, se contempla si Zeul, ca si omul:
In sus se uita unul, ardica la cer fruntea,
Umana-inteligenta simte pe Zeu in sine,
Iar Creator u-si vede in om asemanarea
Si se dilecta-ntr-insul. “Creat-am pe om, zice,
Imagine divina, asemanarea noastra.
Va inmultiti si cresteti si dominati pamantul,
Va bucurati de dansul, a voastra-avere este,
Al vostru eritagiu; si tot ce e pe dansul
De domni sa va cunoasca.”
Ci, rege peste toate, de ce omul e singur,
Cand tot care viaza si simte si se misca
Isi are si sotia? Tot animalul este
Un individ in parte, pereche — doua corpuri,
Iar omul e androgin, consoartea lui e-ntr-insul,
In sanul sau o poarta, la inima-i palpita
S-o simte ca viaza. Barbatul si femeia
E el si ea-mpreuna, aceeasi creatura,
Acelasi corp si carne,
Vivificati d-un suf let, traind aceeasi viata.
Amorul lor nu este unirea intamplarii,
Atractia ce trage pe vita catre vita;
E naltul, suveranul amor al providentei,
Serafica ardoare ce suflete marita —
S-aci transpare Zeul.
Inalta Beatitute, vazandu-si a sa fapta,
Intr-insa se dilecta s-exclama: bine foar te!
Se face iara seara, se face dimineata;
In deltele eterne se-nscrie ziua-a sasea,
Si-ndata Creator ul reintra in re paos.
VII
Cat esti de mare, Doamne! si cat de admirabili
Sunt operele tale!
Glorificati pe Domnul, puteri, Eloimi, angeli,
In arpele serafici cantati, preainaltati-l;
In cer si pretutindeni rasune osana!
Lumina, intuneric, puteri si elemente,
Seri, astre si luceferi, rasune firmamentul
De laudele voastre,
Pamante, trage dantul in cercul horei tale
Si tot ce este-asupra-ti ardice a sa voce
Si ruga catre cer uri. Ai muntilor nalti cedri,
Plecati al vostru crestet, va inclinati, o, arbori,
Si plante cate sunteti, verdeata, pom si floare,
Naltati profumul vostr u.
Tot ce viaza-n mare si tot ce svoala-n aer
Si pe pamant se misca, si om, si animale,
Pe idioma voastra, pe limba-si fiecare
Uniti vocile voastre, si cerul, si pamantul
Rasune osana!
Materie si minte, cantati lauda mare,
Cantarea creatiunii, panhimniul fiintei!
Cantati ziua a saptea, a Domnului zi sfanta:
Sfant, sfant, sfant este Domnul, omnipotent eternul!
Plin este timpul, locul, plin cerul si pamantul
De gloria-i divina!



vezi mai multe poezii de: Ion Heliade-Rădulescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.