Un muieroi şi o femeie - Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de: Gerra Orivera







Când e vorba să vorbiţi
De princip şi de idee,
Ascultaţi să auziţi:
Un muieroi ş-o femeie,
Cum şi când nu prea ştim bine,
Peste drum erau vecine;
Ca albina laborioasă
Femeia-şi căta de casă:
La intrigi pregetătoare
Şi la vorbe ruşinoasă,
La lucru cutezătoare
Şi la certe prea fricoasă,
Nu-i lipsea nici foc, nici masă.
Muieruşca nevăstuică,
Ochi de linx, bot de curuică,
Nu sta locului nicicum:
O lua papuc la drum,
Tot oraşul colinda,
Treiera şi vântura,
Loc, căsuţă nu lăsa,
Peste tot s-amesteca.
Ştia orice s-a făcut
Şi câte nu s-a-ntâmplat:
Care când s-a fost născut,
Când cutare s-a-nsurat,
Când aia s-a măritat,
Când vro puică a ouat;
Purta vorba peste tot
Ş-o schimba cum îi venea,
Soţi, amicii dezbina.
Azi se săruta în bot
Şi pieziş îşi da la coate,
Mâine ocăra pe toate.
Înţepa ca o lanţetă,
Era rea şi veninoasă
Ca o viespe costelivă,
Vai de om!... ca o gazetă
De limbută, guralivă.
Ce cu gândul n-ai gândi !
Vorbea şi de libertate;
Ce prin cap nu ţi-ar plesni!
De dreapta nepărtinire,
De buna vecinătate,
De-nfrăţire, de UNIRE!
Şi, ca culme peste toate,
Mai avea ş-o guşă mare.
Şi la ceartă,-ncăierare,
Hârâia şi spumega,
Limba singură-şi muşca,
Toată vorba deşira;
Se certa pe româneşte,
Şi credeai că-i ţigăneşte
(Ea zicea că-i boiereşte).
Şi-nvăţase, din păcate,
Şi franţuzeşti d-alea toate:
Princip, bon ton, santiman,
Pardon, bonjur, galantom,
Soare şi amiuzan,
Exclusiv şi junul om...
Ş-alte câte şi mai câte,
Tot mai slute şi urâte.
Ce avea, ce nu avea,
De vecina se plângea,
De biata femeia blândă,
Coşemar îi sta pe piept
Ca la nebuni un ’nţelept.
Şi sta ne-ncetat la pândă:
O vedea, ori n-o vedea,
Ea la poartă-n drum ieşea,
În şold mâinile-şi punea,
Relele ce-avea pe ea
Pe vecina le-arunca.
Şi tuna, striga, zbiera:
“Au ca mine eşti tu, sluto?
Au ca mine eşti tu, muto?
Uscăţivo,
Costelivo,
Exclusivo!
Stai închisă, mototoală,
Sufli-n foc şi bagi în oală,
Exclusivo!
Inclusivo!
Taci, vezi bine, că eşti toant㠗
Şi ce-ai să mai zici, mă rog? —
Furcă strâmbă, fus olog!
Ac pocit şi sulă boantă!
Ştii tu ce se face-n lume?
Ţi-ai făcut şi tu vrun nume?
Lea Papelco de la foc,
Ştii vro modă, ştii vrun joc?
Tu principele le ţii?
Franţozeştele le ştii?
Nici bonjur, nici bonsoar
Nu-nvăţaşi şi tu măcar.
Nevăstuică, baraoană,
Ai tu vro ’ducaţioană?
Ai fost şi tu de bonton?
Ştii să zici încai pardon?
Îngălato,
Dezmăţato,
Uscăţivo,
Costelivo,
Exclusivo!
Zi-mi de poţi, zi-mi, guralivo,
Ia deschide-ţi a guriţă,
Iezuito, Neagă-rea,
Chiraţiţă
Avestiţă!
Ai fost tu la soarea?
Ştii ce este libertaua?
Ştii ce este-egalitaua?
Ai fost tu la bal masché?
Amur şi fidelité
Ai simţit tu vreodată,
Tistimel, paftală lată?
De la foc, de la corlată,
Din argeaua de neveste,
Ştii politica ce este?
La princip ai fost constantă,
Ca şi mine de galantă...
Vai de mine! mai ales
Eşti d-alea ce poartă feees!!!
Ha! ha! ha! lea Poartă-fes!
Uite fes! ia uite feees!
Zi, deh, să văd ce-o să zici?
Ce-o să-ndrugi? te-am înfundat!
Nu cumva porţi şi târlici,
Mămăligă cu păsat?...
N-ai mai fi de buze mute,
Ci ca rupe-o din tăcute.
Nu ţi-e lene, lea Muşată,
Ca dezleagă limba-odată“...
. . . . . . . . . . . . .
Ş-unde din picior bătea
Şi vorbea de se spărgea,
Dodată, pe neaşteptate,
Fata mă-sei, pe la spate,
O trăgea şi o-mboldea
(Căci avea mă-sa şi fată,
Tot ca mă-sa de guşată):
“Mamă, mamă! îi zicea,
N-auzi, mamă? zi-i odată,
Zi-i că este şi guşată,
Până nu ţi-o zice ea.”
* * *
Toţi câţi sunteţi cititori,
Domnilor alegători,
De nu credeţi, din ’tâmplare,
Câte spui că s-au urmat,
Vedeţi în amiezea mare
Boroboţ învederat:
Uitaţi-vă la gazete
(Şi la fraţii căuzaşi
Şi la toţi câţi plăpămaşi),
Gazete de coterii,
Că vă dau pe toţi pe bete,
Sute, sute, zeci de mii:
Voi tăcuţi — voi guralivi,
Voi creduli — voi exclusivi:
Voi din gaşcă şi guşaţi,
Câţi în gaşte nu intraţi...
Vai de tine, moş Sofroniu,
De n-ei fi din pandemoniu!



vezi mai multe poezii de: Ion Heliade-Rădulescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.