Fals, malonest, venale, hidos eşti, cavalere!
Prea bine ţi-au zis unii Coţcar Cotcarovici ;
Figura ta, ce-nspira dezgust şi desplăcere,
Impertininta, vila, tot palme parcă cere:
Cum dracul fruntea-n lume cutezi să mai rădici?
Vestitele-ţi scandaluri azi nu mai sunt mistere.
De când, ca paraziţii, te-ai pripăşit p-aici,
Nu vezi, când vrei prin lume şi tu ceva să zici,
Cum fug toţi d-ale tale cuvinte deletere?
în loc să-ţi vezi ruşinea, stigmatizat cum eşti,
şi, dându-te căinţei, să plângi şi, de durere,
Să-ţi dai în piept cu pumnul, ai cutezat, mizere
P-o pată de nimica, să-njuri pe cei oneşti...
Fals, malonest, venale, hidos eşti, cavalere!
vezi mai multe poezii de: Ion Luca Caragiale