Fiul meu, copilul meu,
Mlada sufletului meu,
Haide, maică, sa vorbim
La poartă de ţintirim,
Căci de-acum nu mai vorbim!
Tu eşti, ori e vântu-n spini? -
Bate vânt de miazănoapte,
Dragul mamei, zi-mi în şoapte.
Bate vânt de miazăzi,
Zi-i, măicuţă, pân-e zi.
Zi-i ca-n vremuri, zi-i mereu,
Fiul meu, copilul meu!
Fiul meu, copilul meu,
Mlada sufletului meu,
Ce drum negru ţi-ai ales,
Nici pe deal, şi nici pe şes,
Căci, vezi, maică, te-au trimes,
Fără şea şi fără cal,
Pe sub şes şi pe sub deal!
Pe şuierul vântului,
În fundul pământului,
Şi sub paza Sfântului .
Somnul greu să-l dormi mereu,
Fiul meu, copilul meu!
Fiul meu, copilul meu,
Mlada sufletului meu,
Moartea, moartea rea mai este,
Vine hoaţa iepureşte,
Pune mâna jos pe masă
Şi ne face larg prin casă,
Pune mâna sus pe grindă
Şi ne face larg prin tindă,
Pune mâna şi pe scară
Şi ne face larg pe-afară .
Goale sunt poienele,
Împânzite genele,.
Sub pământ e somnul greu,
Fiul meu, copilul meu!
Fiul meu, copilul meu,
Mlada sufletului meu,
Nici o moarte nu-i amară
Ca moartea de primăvară,
Pe-nfrunzitul codrului,
Pe cântatul cucului,
Pe ieşitul plugului
Când vin berze albe-n ţară
Cu senin de primăvară
Şi când rândunele zboară!...
Scoală-te din somnul greu.
Fiul meu, copilul meu!
Fiul meu, copilul meu,
Mlada sufletului meu,
Roagă-te la săpători,
Groapa să ţi-o facă-n flori,
Uşa groapei de mătasă,
Ca să vii şi pe acasă,
Căci te duci pe altă lume
Unde-i satul fără nume,
Unde nu cunoşti pe nime!
Dragul mamei să vezi bine,
Căci ţi-e drumul lung şi greu,
Ca şi somnul tău de greu,
Fiul meu, copilul meu!
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.