Lin frunzele cad, plâng apele-n vad,
Lung buciumul toamnei în noapte răsună.
Prin ramuri de tei ning molcum scântei,
Îşi cerne vrăjirea văpaie de lună.
Trec nori după nori în veci călători
Pe-ntinsele şesuri în zboruri deşarte.
Pe-al inimii gol se-aşterne domol
Durerea tăcută cu frunzele moarte.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.