Ornicul alb de pe comodă bătrână
Sună subţire şi straniu ceasul străin
Picură timpul adânc din plină fântână
Peste iatacul străbun cu divan şi cu scrin.
Şi cine uşa deschide cu teamă, nu ştie
Că faţă în crinolină din ramele vechi
Şi-aşteaptă sfioasă şi astăzi iubitul să vie:
Romantic, cu barbă şi plete, joben pe urechi.
Şi cine uşa o crapă, cum o să creadă
Că jupâniţă din ramă cu ochiul viclean
Tot mai pândeşte la scară să vadă
Calpacul blănit cu samur al marelui-ban.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.