Colo-n umbra nucului
Stă din vremea turcului,
Leagănul urzicilor,
Hanul rândunicilor.
Han vestit la drum de ţară, han cu straşina afară,
Vechi de când e lumea - spun
Cărăuşii cu chervanul cari pe vremi îşi lăsau banul
Pe-o bărdacă de vin bun.
Stai de-acum cu muşchi pe sită, cu pridvorul prins de vită,
Cu păianjeni în gârlici.
Intră slobod, ies pe uşă, ca o rază jucăuşă,
Miile de rândunici.
Te-a uitat de-o viaţă drumul, nu mai suie seară fumul
Hornului pe-ntins hotar,
Carele n-o să le cearnă, cum vin grele din povarnă,
Primitorul tău umbrar.
Surugiii de-a călare n-o să-ţi bea în drumul mare
Ţuică de-aur şi nicicând
Pe haiducii laţi în speţe, lăutari pe îndelete,
N-o să-i mai auzi cântând.
Han uitat la drum de ţară, han cu straşina afară,
Han pustiu sl părăsit,
Dacă nimeni nu coboară, în cerdacul de-odinioară -
Eu la ţine am venit
Că să-mi fii, han vechi, tovarăş, ca s-adorm la vatră iarăşi,
Să mă scol în zori aici...
Soare, pretutindeni soare: nici un om, dar prind să zboare
Până-n suflet rândunici.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.