Mă uit la cer prin gene lungi de stuf;
Ridic, în zori, un dâmb ca o sprânceană:
Sunt ochiul mort în ziua cu zăduf
Şi ochiul viu în seara pământeană.
Când raţele sălbatice cad stol
Şi fâşâind prin trestii se strecoară,
Se-aprinde dorul lunii pe-al meu gol
Şi plopii se sărută lângă moară.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.