Pe scrinul scund, pe masa de mahon,
Cleștarul clipei picură amurg.
Pe liniștea lăutei fără zvon,
Pieziș, petale de lumină curg.
Atinsă, struna tainic a sunat...
Și Sân-Nicoară din icoane vechi
Rămâne mut, cu deget ridicat
Și cântecul tăcerii în urechi.
Se cern garoafele de Luchian
Și sângerate cad din rama lor,
Prin florile unui chilim oltean
Sperioase păsări se înalță-n zbor.
Pe-o strachină un cerb a tresărit...
Și, de pe raft, în fiece volum
Poeții ies s-asculte liniștit
Un cântec risipit ca un parfum.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.