Tu, amforă, ce porţi pe tine
Pecetea visului elin
Desmormântata din grădine
Umbrite încă de măslin.
Turnat-ai vin bălai ce face
Un cer de nouri, înstelat,
Şi din greoaie minţi opace
Alcibiade şi Socrat?
Vărsat-ai, galben, untdelemnul
Pe trupul sculptural al forții?
Păstrat-ai pe altar îndemnul
Luminilor în lampa morţii?
Ai fost o urnă cinerară
Sau vasul fraged de parfum?
S-a scurs prin tine apă clară?
Ai scuturat pământ şi scrum?
Nu ştim şi nimeni n-o să ştie,
Căci, amforă, rămas-ai goală.
Dar, precum eşti, porţi o beţie
Cu mult mai grea în a ta oală.
Şi înălțându-te la gură,
Sorbim Hellada şi Olimpul,
Cu toate setele ce fură:
Pe noi ne-mbată numai Timpul.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.