MAC-MAC
În tramvaiul care duce
Din Lipscani în Ghica Tei
Plin de lume anonimă
De bărbați și de femei,
S-a urcat o cuconiță
Cu superbe rotunjimi.
Trup felin, plin de ispite,
Dur, rotund și voinicel
Parcă ar fi sculptat cu daltă
Lui Rodin sau Praxitel.
După ea, se urcă un tînăr –
Tip donjuan sadea,
Care nu știu din ce pricini
Se cam îndesa în ea
Doamna foarte indignată,
L-a privit cu mult temei,
Însă tot mai mult măgarul
Se îndesa în viața ei
Ca deodată cuconița
Nu s-a mai putut abține
Si i-a spus:-Ascultă june,
Nu te simți sau nu ți-e bine?
Ce te îndesi ca la pomană
Cînd nici nu știu cine ești
Cu metode de astea brute
Crezi că ai să mă cucerești?
Afla că sunt doctoriță –
Chiar de nu m-arată fața
Eu am taiat toată viața!
Că, de mai m-atingi odată
Peste trup sau peste brațe
Ți-o tai jos în bucatele
Imediat și-o dau la rațe!
Iar femeile – vreo zece –
Din tramvaiul cel sărac,
Incepură toate odată:
Mac, mac, mac, mac!
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Ion Pribeagu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.