Să-mi fie mâinile tale ultimele
ce aştern inimii
zăpada liniştii dintâi
ca peste un mormânt nou de toamnă.
Să fie ochii tăi soarele sumbru
al lumii somnului
spre care-mi învie sufletul.
Să-mi fie glasul tău adierea
depărtatelor mări în care s-au stins clopotele
grele ale rugăciunilor.
Să-mi fie pletele tale
salcia de seară
în care mai tremură
uitatele şoapte.
Să-mi fie sufletul tău sărut
pe reci pleoape
şi lacrima ta
cugetul limpede
al clipei din urmă.
Să fie iubirea târzie
valul care ne leagană
în veşnicie.
vezi mai multe poezii de: Ion Vinea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.