Pe drumul cu boschete prăfuite
seara cădea ca o altă zi,
zarea chema turmele târzii
cu stele limpezi şi povestite.
Drumul tot mai alb în tot mai întuneric,
flori se uscau undeva, - n-ai uitat
lumina paşilor în acel întuneric
şi tot ce tăcând în noi a cântat.
Apoi luna, lacăt pe tăcerea zării,
între cer şi câmpuri, farmec închegat..
Pe gândul din ochii de culoarea vremii
pleoapele de aur care s-au lăsat.
vezi mai multe poezii de: Ion Vinea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.