Într-un sfârşit, în marginea orelor moarte,'nalt şi aspru,
Turnul a crescut zi cu zi, noapte cu noapte
întemniţându-mă.
Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe.
Glasul strigă-n deşert:
unde sunt visele? unde izvoarele? unde eşti, mamă?
Pumnul zadarnic izbeşte în piatră.
Cine e de vină? Cine mă desparte?
Nimeni n-aude. Nimeni nu mă cheamă.
E târziu.Turnul sporeşte în noapte.
vezi mai multe poezii de: Ion Vinea