De-ai fi fost crudă numai, și vicleană,
ți-as fi și astăzi câine credincios,
pândind câte-o privire, câte-un os,
în umbra ta, din mila suverană.
Ca să-ti desfeți stăpânul nemilos,
la rândul tău, și tu o mică pradă,
mi te-ai jurat, m-ai pus să fac frumos,
să trec prin cerc, să merg ca la paradă,
sub ochii lui, cu-o tinichea de coadă.
Azi vorba pângarită se răzbună:
lăsându-ți juvaieru-i drept prinos,
Azor s-a dus, cu-o lecție de folos.
Mai urlă el din când în când la lună,
dar ce-a rămas din mândra lui stăpână
prinsă-ntre pragul cel de sus și jos?
vezi mai multe poezii de: Ion Vinea