A tăcut pădurea nervoasă ca o herghelie; pântecul ei,
valea mată şi rotundă, în bruma dealurilor: femeie goală între perne moi.
Cloşcă supranaturală, seara închide aripi de nori pe ouăle
săteşti, - şi pe un dâmb din fund Dumnezeu a jucat table
şi a scăpat Gârcenii, zaruri cu geamul rotund.
...De o săptămână niciun factor poştal n-a mai sunat din corn, călare
în schimb, iată, un popă-negru călăreşte cu picioarele în şosea,
iată depărtarea muge şi s-aşterne pe o cireadă,
iată vântul se înhamă cu tălăngi moştenite din tată în fiu,
iată...
nu mai ştiu, pesemne e târziu,
căci luceşte sărăcia-n luminiţe la ferestre mici ca nişte iconiţe,
căci gospodăriile cerului s-au închis,
sfinţii şi-au lepădat pe nori nestinse pipele şi s-au culcat cu nevestele,
căci turme biblice şi plictisite urcă, urcă, urcă, urcă pe
cărare şi pocnesc printre bice, hăis-cea şi vorbe murdare.
vezi mai multe poezii de: Ion Vinea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.