În hotelul vieții
Stau de vorbă cu sufletul meu
La un pahar cu vin roșu,
În camera zilelor monotone...
Ironia sorții
Este că nu mă- mbăt cu iluzii
Și cobor în salonul de servire
Să mă bucur de compania cuiva.
Așa ajung să- i cunosc sufletul,
Să mă- mbăt cu iubire
Și să- l invit în camera de hotel...
Acum stăm de vorbă la un pahar cu vin roșu.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos, Gerra! Știi, sufletul celui întâlnit e sufletul meu... de fapt prin intermediul vinului, cautând companie in altă parte ajungi să te regăsești pe tine și să te cunoști mai bine! Multumesc pentru trecere!
Ina M. (autor)
miercuri, 27 noiembrie 2019
Atenție la gradele vinului și la numărul paharelor!:) Asta pentru justețea confesiunilor, percepția lor! Compoziția vinului vieții nu este alcătuită doar din iluzii, Ina, deci.... Glumesc! Mi-o plăcut!
Gerra Orivera
miercuri, 27 noiembrie 2019