Cascadele se aruncă-n afund
Ca nişte albi, nărăvaşi armăsari
În vârtejuri de spume şi curcubeie.
Ca la un semn, în adâncuri
Cu picioarele dinainte întinse zvâcnesc.
Îşi frâng, ah, albele picioare.
Mor apoi, în liniştea stâncii
Şi-n ochii lor, acum stinşi,
Ca de gheaţă, se oglindeşte cerul.
traducere Marius Dobrescu
vezi mai multe poezii de: Ismail Kadare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.