Te văd în fiecare zi, vorbesc cu tine,
Ne ştim de mult, ne ştim poate prea bine,
Dar n-am curajul să-ţi destăinuiesc
Că te iubesc dintotdeauna, te iubesc!
Şi nici nu ştiu dacă-am să-ţi spun vreodată
Cât inima îmi e de fermecată,
Şi poate n-ai să bănuieşti nicicând
Ce dragoste îţi port mereu în gând...
Ţi-aş spune-acum, de-aş şti că nu se strică
Nimica între noi, dar mi-este frică,
Şi-atunci mă chinui fără vreun cuvânt
Şi tu nu vezi cât de bolnav eu sunt.
Prefer să tac, dar să te văd râzând,
Prefer să te iubesc etern în gând
Decât să-ţi spun, ca tu apoi să pleci
Şi să dispari din viaţa mea pe veci.
vezi mai multe poezii de: andreionthepoetry
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Parafrazându l pe Villon, aș spune : dar unde sunt tăcerile de altădată..?
Cât de frumos, liniștit și împăcat, curgea timpul...
Frumoasă poezie ai scris !
mirimirela
vineri, 28 august 2015
Si aceasta este foarte bine scrisa. Felicitari Andrei.
maria
vineri, 28 august 2015
tăcerile se schimbă şi ele, odată cu trecerea anilor. şi e bine aşa.
cu cât adunăm mai multe înţelesuri, tăcerile ne sunt mai pline, parcă... şi netăcerile mai fără teamă... dar fiorii primelor emoţii şi nesiguranţa primilor paşi (de cuvinte) rămâne frumoasă amintirie, mereu.
adina coltea
vineri, 28 august 2015
frumoasa...
felicitari pentru atunci cand a fost scrisa,
sper ca mai ai si altele..
le asteptam cu drag,
danab
vineri, 28 august 2015
Este una dintre primele mele poezii, cred ca e scrisa prin 1998-2000. Am dat peste ea acum...
andreionthepoetry (autor)
vineri, 28 august 2015