din ciclul '' Versuri pentru preafrumoasa Doamnă...''
Iubirea mea amară
Iubirea mea amară, îţi mai aduci aminte
Când îmi cereai, suavă, în braţe să te ţin?
Şi parcă nu vroiai să stau aşa cuminte
Şi mâna mea cea dreaptă o aşezai pe sân.
Iubirea mea amară, ai mai vorbit cu vara
Să-şi lase ochiul nopţii aprins în părul tău?
Aş vrea să plec în zori sau când apare seara
Să duc peste-anotimpuri părerile de rău.
Iubirea mea amară, mai ţii tu minte lacul
Când broaştele voioase în cânturi se-ntreceau
Şi pofta mea ciudată cum îşi găsise leacul
În frunzele speranţei ce-n suflet înverzeau?
Iubirea mea amară, mai ţii tu minte drumul
Când paşii prin ogradă se bucurau ciudat
Şi omul de zăpadă ce s-a topit ca fumul
Când haina ta de ghiaţă, uşor, ţi-ai aruncat?
Iubirea mea amară, îţi aminteşti azurul
Cum strălucea prin mituri la tine în inel?
Se cununa duiosul pe acelaşi ram cu purul
Şi furişat romantic ne ridica spre cer...
Iubirea mea amară, îţi aminteşti şi visul
În care eu intrasem de doruri neînţărcat?
Când eu zideam castele, tu foloseai şi scrisul
Să-mi înfloreşti speranţa că-s unicul bărbat.
Azi, vreau să duc în munte o aripă de înger
Să o aşez în peşteri sub gânduri dragi de jad.
Tu ai plecat cu altul, eu am rămas să sânger
Într-un salon de smoală cu braţe largi de iad.
Un corb se tot roteşte şi marea o răscoală:
E vântul despărţii ce uscă frunza Doi.
Egreta cea albastră e scufundată-n boală
Şi aripa-şi târăşte prin mlaştina din noi.
Iubirea mea amară, îţi mai aduci aminte
Cum mâna mea suavă o aşezai pe sân?
Şi parcă nu vroiai să stau aşa cuminte
Când îmi cereai, sfioasă, în braţe să te ţin...
Acum la despărţire, când trandafirul moare,
Şi ''te iubesc''- pe cruce - e răstignit de zor,
Eu te implor cu frunza ce plânge lângă floare:
Iubirea mea amară... învaţă-mă să mor!
09.08.2015
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE