IUBIREA, MIERE SAU OTRAVĂ
Îmi torn iubirea în pocal de aur,
Licoare dulce: miere sau otravă?
Iar tu, cu mâinile de meșter faur,
Pocalul îl ridici fără zăbavă.
Tu sorbi încet, doar câte-o picătură,
Nectarul ce în suflet îți pătrunde,
Și nu-ți mai iei pocalul de la gură,
Și nu mai știi nici cine ești, nici unde.
Iar eu mă uit, privind cu-nfrigurare,
Licoarea dacă-o sorbi până la urmă,
Să văd dacă dulceața ei te doare,
Sau dacă sufletul avid ți-l scurmă.
Licoarea îți pătrunde-adânc în ființă,
Prin venele-ți dulceața să și-o poarte,
Nebun, faci jurăminte de credință,
Fără să știi : renaștere-i sau moarte ?
vezi mai multe poezii de: Silvia Rnoveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumos scris..
danab
marți, 15 decembrie 2015
O poezie personalizată și frumoasă!
Misha
luni, 14 decembrie 2015