Cupidon - un amoraş
frumuşel şi drăgălaş,
pus pe şotii şi pe şagă
alege perechea dragă.
Amor fulgeră,
săgeata voluptăţii îi dă gata,
şi iubirea se strecoră
ca veninu-n inimioară.
Iubirea – gingaşă floare
o primim şi o dăruim
cu ardoare, cât trăim,
celor pe care-i iubim.
Iubirea-i atemporală
- auroră boreală
ce viaţa-nfrumuseţează
şi o binecuvantează.
Iubirea-i vâltoare
în limpezi ape curgătoare
şerpuind unduitoare,
scăldate-n raze de soare.
Iubirea este furtună,
vifor sau văpaie,
este jarul ce mocneşte,
nu-i un foc de paie.
Iubirea-i torentul care
ne prinde-n al lui şuvoi
şi ne duce în ispită,
în păcat, pe amândoi.
Iubirea-i lumina care
ne înalţă spre sublim,
forţă motice a vieţii,
dar dumnezeiesc, divin.
Recoltând rodul iubirii
ne desăvârşim deplin
şi-n altarul casei noastre,
cu smerenie mă-nchin.
vezi mai multe poezii de: miana