Am văzut că iubirea vine spre seară,
Aduce căldură-n gândurile mele,
Când pe-ntuneric licuricii cântă iară,
Și-aprind mici luminițe-n toate cele.
Iubirea-i secretul răbdării îndelungate,
Ce-hrănește cuvântul dulce-n noi
Și fugărește furtuna din noapte,
Spălând păcatul plin cu noroi.
Iubirea-i mulțimea minunilor din viață,
Ascunse-n stelele unei galaxii,
Misterul fără vorbe multe, se-nvață,
Când dragostea vine-n nopțile târzii.
Iubirea se-ascunde-n ținutul uitat,
Iar dintr-o dată te-ncearcă c-o șoaptă,
Mai pleacă, dar se-ntoarce de unde-a plecat
Și cântă din nou în lumea disperată.
Când suferi, iubirea te face să speri
Și-ți povestește prin ce-a trecut,
Căci ea te-ajută să scapi de dureri
Și coboară-n sufletul nou cunoscut.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.