Iubiri păgâne de demult,
cu chipuri neuitate,
parc-au făcut un legământ –
la noapte să mă-ngroape.
Se adunară în amurg,
de mână agăţate,
șiroaiele din ochi le curg
pe piepturi dantelate.
Apoi se prind, ca din senin,
un dans pios să facă,
iar dansul trist si anodin
mă strânge ca o teacă.
Privind prin vreme înapoi,
străin m-ascund de ele,
dar roată fac, cu sânii goi,
singurăţatii mele.
Le chem la fel ca în trecut,
dar mă privesc haine
și-n roata dansului tăcut
mă spânzură pe mine.
vezi mai multe poezii de: necorupb
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.