Iubito, mi-e frig…
hiene îmi umblă de ieri
prin piept şi prin tâmple,
din clipe fecunde musteşte
robia tăcerii.
alungă-mi pustiul
acum de mai poţi
de nu toarnă-mi pelin
să-l beau pentru toţi
aşterne-mi un pat mai alb ca uitarea
şi doi lotuşi pe pleoape
că două păsări albe
cu vremea pereche
din putregai de frunze şi iluzii
mă fure lumina
iubito mi-e frig
mi-e vânat trupul de vechi amăgiri
corbii îmi cântă mereu mai aproape
tu toarnă-mi răgaz
citeşte-mi o rugă
de nu poţi aştern-mi pe urme
volbură şi flori
iubito mi-e frig
vezi mai multe poezii de: Agafia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Un mesaj profund! Am citit cu interes!
Camelia Ardelean
vineri, 16 decembrie 2016
Multumesc pentru lectura si apreciere!
Agafia (autor)
vineri, 16 decembrie 2016
Şi pe mine m-a luat frigul citind, dar mesajul versurilor tale m-a încălzit îndeajuns să-ţi pot transmite felicitări!
stefan doroftei doimaneanu
joi, 15 decembrie 2016
Foarte interesanta ,
Am trecut cu drag pe aici
felicia
miercuri, 14 decembrie 2016