* * *
Intrai la ea în miez de noapte.
Dânsa dormea – luna bătea
În geamul larg – şi lumina
Al plapomei atlaz de nea.
Şi cum era-ntinsă pe spate,
Se bifurcau nuzi sânii grei –
Şi-ncet, precum apa-ntr-un vas,
Stătea viaţa-n somnul ei.
1898
vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.