Izvorul clipelor - Daniel Vișan-Dimitriu
Poezie adăugată de: Daniel Vișan-Dimitriu

    duminică, 17 mai 2020

La cotul pădurii, aproape de drum,
Izvorul mai cheamă drumeții-nsetați
C-un susur de ape ce sună precum
Un zbucium de clipe când timpul străbați.

Sunt cele ferice din zori de avânt,
Ce urcă, se-nalță, fac parte din cer,
Devin încântarea din brațe de vânt
Și uită că-n ele e timp efemer.

E-un zbucium de clipe de gând și cuvânt
Ce curg și tânjesc spre un ultim liman
De liniște, pace, adânc în pământ,
Departe de jgheabul cioplit în buștean.

Și totul e viață ce trece ușor
Ca timpul pe care-n doi pași îl străbați
Când viața îți pare un simplu izvor
Din care se-adapă atâția-nsetați.



vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc frumos!
Daniel Vișan-Dimitriu (autor)
duminică, 24 mai 2020


Minunat mesajul, atat de maiastru fecundat de arhitectura poetica excelent aleasa! Toata pretuirea pentru inaltul nivel artistic!
andreionthepoetry
duminică, 24 mai 2020