Împărății s-au prăbușit.
Războaie mari ne-au pustiit.
Numai în Lancrăm subt răzor
rămas-a firav un izvor.
Păduri s-au stins. Și rînd pe rînd
oameni în umbră s-au retras
veșminte de pămînt luînd.
Dar șipotul, el a rămas.
De-a lungul anilor în șir
de cîte ori în sat mă-ntorc,
mă duc să-l văd. E ca un fir
pe care Pàrcele îl torc.
Vol. "Mirabila Sămînță", Editura pentru Literatură, 1968
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.