trec prin minte
oseminte
ale unor frați și tați
nepotriviți în cuvinte
peste noi, peste morminte,
peste tot ce îndurați
se usucă
o nălucă
pe o margine de drum
și atunci ca și acum
are dorul tău de ducă
mă usuc
pe un butuc
lemnul tare
scuipă sare
peste mama care moare
aprind candela iar flama
luminează iarăși teama
teama de noi evanghelii
scrise în culoarea pielii
teama de o nouă cruce
în femeia care duce
mai departe, prea departe
pofta morții pentru moarte
11 martie 2017 – 16 decembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.