traducere de Maria Banuş
Sufletul nostru
I-asemeni apei:
Din cer se iscă,
La cer se suie
Şi iar coboară
Către pămînturi,
Veşnic altfel.
De sus ţîşneşte,
Din stînci abrupte,
Şuvoi curat,
Apoi se sparge
În nori de spumă,
Pe stei golaş.
Primit uşure,
Se-nvăluieşte-n
Vuiet blînd,
Jos, spre adîncuri.
De-apar în drumu-i
Stînci împotrivă,
Spumegă-amarnic,
Treaptă cu treaptă,
Către-abis.
Pe patu-i molcom,
Şerpuie-n văile verzi,
Şi-n lacul cel neted,
Chipul îşi scaldă
Stelele toate.
Vîntu-i al undei
Dulce logodnic;
El, din străfunduri,
Mişcă talazuri.
Suflet al nostru,
Cum semeni tu apei!
Soartă a noastră,
Cum semeni cu vîntul!
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.