Uite la ce oglinjoare
Fizicianul nostru ține.
Fenomenu-i o-ncântare,
Gândul despre el un chin e.
Sus oglindă, jos oglindă,
Față-n față – anume-alese;
Drept cristal, în umbră blândă,
Spiritul teluric țese.
Când priveliști ți se-arată
Jocuri de culori, ca grații;
Raza serii reflectată
Se transformă în senzații.
Vei vedea un negru-n cruce,
Ochi de păun cum saltă;
Ziua razele-și reduce
Ca topite laolaltă.
Numele un semn devine,
În cristal lumina crește;
Astfel dulci reflexe fine
Ochiu-n ochi uimit privește.
Lasă macrocosmu-n forme
Fantomatic să se-agite,
Căci splendorile enorme-n
Cele mici se fac vădite.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.