Cunoști tu țara unde cresc lămâi
Și-n sumbre foi naramze aurii?
Un vânt își scrie-n cer domolu-i salt,
Și mirtu-i calm și laurul e nalt.
Oare-o mai știi?
Acolo, acolo lin,
Iubitul meu, cu tine vreau să vin.
Cunoști tu casa? Streșini odihnesc.
Stau săli aprinse și odăi lucesc,
Statui de marmuri mă contemplă mut:
Sărmanul meu copil, ce ți-au făcut?
Oare le știi?
Acolo, acolo lin,
Cu tine, ocrotitor al meu, să vin.
Cunoști tu munții cu poteci ca-n fum,
Catâru-și taie-n cețuri groase drum,
În peșteri zmei clocesc în vechi cuibar,
Cad stânci, și peste ele valul clar.
Oare-l mai știi?
Acolo, acolo lin,
E drumul nostru! Tată, să pornim!
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.