Strune dezmiardă Apollo, dar și arc ucigaș el întinde:
Precum pe păstori el încântă, pe Python îl culcă-n țărână.
Strașnic ați construit! Doamne! Cum facem acum
Când stă atât de regește, să scoatem din casă eroarea?
Ce-nseamnă critica bună? Când micșorează
Când o acoperă? Nu – când peste greșeală te-nalță.
Un lucru m-ar necăji la dragele-mi poezioare:
De nu le-ar încununa cenzura vieneză cu interdicția.
Soarele nu fericește numai în zori sau la amiază,
Chiar scăpătând el același soare rămâne.
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.