Ce-ar fi ca Domnul, rămânând pe-afară
Pe deget lumea-ar învârti-ntr-o doară!
Să miște lumea-așa cum se cuvine,
El în natură și natura-n sine,
Așa încât ce-i trainic, viu în el,
Să tindă viguros spre-naltul țel.
E și-năuntru chiar un Univers,
De-aici mărețul omenirii mers,
Ca fiecărui, ce-i în el mai sfânt,
Să-i fie Dumnezeu pe-acest pământ.
Să-i lase lui și cer și lumea toată,
Să-l teamă, să-l iubească totodată.
Traducere I. Cassian-Mătăsaru
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe