Marea vedeam strălucind, valul cel blând licărea;
Vesel sub vântul prielnic, pânza plutea mai departe...
În inima mea nici un dor; privirea însetată
Se-ntoarse curând către zăpada din munți.
Multe comori sunt în sud! În nord însă-i una
Ce irezistibil, mă trage-napoi, ca un mare magnet.
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe