Las din groapă să mă-mbete
Cântecul profetului;
Îngeri îl desfată-n cete,
De ce i-ar fi teamă lui?
Leul și leoaica-ndată
Vin alături ca doi miei;
De cântarea minunată
Da, sunt fermecați și ei.
Îngeri se-ntrețes prin zare
Răspândind un zvon subtil,
De divina lor cântare
Răsunând fără-ncetare
Cum s-ar teme un copil!
Sunetele dulci, pioase
Orice nenoroc gonesc;
Îngeri trec în cete joase
Și-astfel toate se-mplinesc.
Căci Cel veșnic își desface
Forța peste-orice puhoi,
Leii-n miei se vor preface,
Valurile cad napoi.
Spadă goală-ncremenește,
Ard speranțele-n cununi;
Dragostea ce-n rugă crește-i
Făcătoare de minuni.
Și-astfel ceata îngerească
Stă cu prunci cuminți la sfat,
Orice rele să oprească,
Întețind tot ce-i curat.
Gânduri pure, arii sfinte
Pe-al pădurii crai cumplit
Îl vrăjesc, să stea cuminte
Lângă fiul preaiubit.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.