Era târziu, dormeam, în piept sta trează
Gingașa inimă, ca-n plină zi.
Ziua veni, părea că se-nnoptează.
Dar ce-mi păsa, căci multe-mi hărăzi.
Ea îmi lipsea, și fapta, râvna toată
Prin jaru-aprinsei ore-avut-au rost.
De dragul ei, cu viața-nviorată
În seara rece! răsplătit am fost.
Soarele scăpăta, și mână-n mână
Ne-am bucurat de ultimu-i desfăt.
Iar ochii-n ochi privind păreau că-ngaimă:
Din Est, să speri, veni-va îndărăt.
La miezul nopții stele-n vis mă-nbie
La pragul unde zace ea acum:
Să dorm acolo fie-mi dat și mie;
Oricum ar fi, viața-i lucru bun.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.