Răsăritului de lună plină - Johann Wolfgang von Goethe
Adăugat de: Gerra Orivera

Dornburg, august 1828

Vrei să mă lași de-ndată!
Ce-aproape îmi erai!
Zarea-n nori înnegurată
Te răpește de pe plai.

Însă tu îmi simți tristețea,
Dunga ta se șterge ca o stea;
Stă dovadă frumusețea,
Oricât de departe-i ea.

Suie! tot mai luminoasă,
Drum curat și strălucit!
Inima mi-e dureroasă,
Ceasul este fericit.

Traducere Ștefan Augustin Doinaș