Mistică limbă, numitu-te-au,
Pe tine, Haviz cel sfânt,
Și nu pricepură bucherii
Prețul aflat în cuvânt.
Mistic îți dară porecla,
Sminteală și rău
Și vinul lor plin de prihană
Îl toarnă în numele tău.
Tu însă ești mistic-curatul.
Ei nu pot pricepe, cum vine,
Să nu fii pios, dar ferice!
Ei asta nu iartă, la tine.
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe