Bătrâna Meg - John Keats
Adăugat de: Adina Speranta

Bătrâna Meg era țigancă
și locuia pe deal... în seară
dormea pe pat de iarbă neagră,
căci casa ei era afară.

In loc de mere - murii oacheși,
stafide-avea păstăi de câmp...
bea vin din roua bălăriei,
drept carte-o piatră de mormânt.

Ca frații se avea cu munții,
ce multe zade sore-avea...
dar chiar de-avea atâtea rude
trăia unde-i plăcea să stea.

Nu prea mânca de dimineață,
n-avea nici prânzul la-ndemână,
dar se holba în loc de cină
cu îndârjire drept în lună!

Ci își făcea în zori ghirlande
din fraged caprifoi, râzând,
și tisa văii-ntunecate
ea noaptea o-mpletea cântând!

Cu mâini bătrâne, vinețite,
urzea din papuri rogojini
și le vindea pe la țăranii
ce-i întâlnea peste colini.

Era vitează ca Regina,
o amazoană-naltă, și
atât avea: mantaua-n umeri
și cușma-n cap... Oriunde-ar fi
s-o odihnească Domnul mult,
căci a murit așa demult!

traducere de Anghel Pop



vezi mai multe poezii de: John Keats




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc și eu pentru popas, domnule Lican! :)
Adina Speranta
sâmbătă, 31 octombrie 2020


Am lecturat cu plăcere!
Vă mulțumesc!
Emilian Lican
vineri, 30 octombrie 2020