Traducere de Octavian Cocoş
Ce trist de dulce-i melodia ta!
Şi sufletul la bine-i acordat,
De parcă Mila blândă s-a forţat
Să-nceapă la lăută a cânta,
Şi să nu piară notele, le-ai prins.
Însă tristeţea grea nu ţi-a umbrit
Plăcerea: şi-acel chin l-ai învelit
Cu un frumos halo, arzând aprins,
De parcă norul luna a voalat,
Iar marginile sale strălucesc
Şi raze vii prin el s-au strecurat
Ca-n marmuri negre vine ce albesc;
O, lebădă ce mori, fă cunoscut
Basmul frumos al chinului plăcut.
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.