1971 - Jorge Luis Borges
Adăugat de: Gerra Orivera

Doi oameni au păşit decis pe lună
Şi alţii-apoi. Putea-vor ei să spună,
Prin vorbe şi prin arta ce visează
Şi şlefuieşte, ce-au putut să vază-n
Nedesluşit noroc? De aventură
Şi har s-au îmbătat aste vlăstare
Ale lui Whitman, care-au fost în stare
Să tulbure pustia lunii, pură.
Pe munte-a lui Endymion iubire
Şi hipogriful, sfera cea ciudată
De Wells închipuită, -adevărată
În amintirea mea, azi consfinţire
Primesc. Sporeşte-n toţi mândria.
Nu-i pe pământ un suflet să nu fie
Mai fericit şi vrednic. Energie
Sporită risipeşte. Bucuria
E-a tuturor, prin fapta cutezată
De-aceşti prieteni magicieni. Iar luna,
Cu chipul trist, de-ndrăgostiţi cântată,
E monumentul lor, eternă, una.




* Din "Aurul tigrilor"(1972).

* Traducere de Andrei Ionescu.



vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Senzorii cu care-s înzestrații uriașii aceștia - le dau puterea să imortalizeze niște evenimente ce s-ar pierde altfel în banal, Adina! Cu drag
Gerra Orivera
marţi, 21 iulie 2015


Frumoasa imortalizare in versuri a unui moment fenomenal pentru omenire :)

Ce mod original de a-i numi pe amreicani "odraslele lui Whitman" ,cel mai reprezentativ poet al lor...Apoi Wells, cel cu lumea "eliberata ", cel care parca prevedea cucerirea lunii , in volumul sau "primii oameni pe luna" ...
O poezie desavarsita prin mesajul ei , multumesc ,Gerra!
Adina Speranta
luni, 20 iulie 2015


Cu drag Aurel! Și eu sunt îndrăgostită de Borges!
Gerra Orivera
sâmbătă, 18 iulie 2015


Multumesc, Gerra, frumoase poezii a scris Borges
ALapis
sâmbătă, 18 iulie 2015