Mă-nchide-un vis în hău de mări pustii
Şi-n dangăte de clopot mă trezesc
Ce-n fapt de ziuă lumea o sfinţesc
În Englitera verzilor câmpii.
Am pătimit cinci ani privind eterne
Singurătăţi şi zări fără sfârşit,
Ce astăzi o poveste-au devenit
Pe care-o spun cutreierând taverne.
M-a-ntors Cel Milostiv în astă lume,
La porţi, oglinzi, la numere şi nume,
Şi nu mai sunt acel ce ne-ncetat
Privea cu jind întinderea pustie.
Ce-ar trebui să fac, ca să se ştie
C-aici sunt izbăvit, răscumpărat?
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.