Iz de cafea, cerneală și tutun.
Duminica și lungul ei plictis.
O nouă zi și, iată, vechiul vis
Azi s-a-mplinit: colegul lui cel bun
Își vede visul tipărit în ziar.
Batranu-i țintuit acum la pat.
Sărăcăcios sălaș, însă curat.
Se uită în oglinda veche iar.
Nu se mai miră. Chipul ăsta știe
Că-i el. Își trece mâna noduroasă
Prin părul alb și barba cea stufoasă.
Își spune, la intrarea-n veșnicie:
Eu, Whitman, pier, dar versurile-mi cântă
Întreaga lume. Fost-am o izbândă.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.