După cincizeci de generații
(Tuturor ne rezervă timpul asemenea abisuri),
Mă întorc la marginea ulterioară a unui mare râu
Pe care nu l-au cucerit dragonii vikingului,
La asprele și laborioasele cuvinte
Pe care, în clipe grele, le-am folosit în Northumbria și Mercia,
Înainte de a fi Haslam ori Borges.
Sâmbătă am citit că Iuliu Cezar
A fost cel dintâi care a venit de la Romeburg pentru a
supune Bretania;
Înainte de a se coace struguri voi fi ascultat
Trilul privighetorii din pildă
Și elegia celor doisprezece războinici
Care-nconjoară catafalcul regelui.
Simboluri de simboluri, variațiuni
La viitorul englez ori german ni se par aceste cuvinte
Care odată au fost imagini
Și pe care un om le-a folosit pentru a cânta marea sau o spadă;
Mâine voi trăi din nou,
Mâine fry nu va fi fry, ci acest soi
De zeu îmblânzit și schimbător,
Pe care nimeni nu-l poate privi fără o veche uimire.
Lăudată fie nesfârșita
Urzeală de efecte și de cauze
Pe care, înainte de a mi le arăta oglinda
În care nu voi vedea pe nimeni sau voi vedea pe altul,
Mi le îngăduie simpla contemplare
A limbajului zorilor.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.