Din ce baladă veche a-nfloritei Englitere,
Din ce persană stampă, din ce tărâm pierdut
Al tainicelor clipe închise în trecut
Venit-a căprioara în ceasul de tăcere?
O clipă doar zărit-am cum pajiștea-nfioară
Catifelatu-ți umblet în lină unduire,
Făptură-nfiripată din fum de amintire
Și de uitare, albă, fugară căprioară.
Puterea ce susține suflarea necuprinsă
A lumii-ngăduință mi-e dat să-ntrezăresc
Făptura ta-n sclipirea de viitor surprinsă.
Uimit sunt de-astă clipă când pot să te privesc.
Tot vis și eu sunt, iată, sortit curând să piară,
Asemeni fulgerării de albă căprioară.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.