Cartierul este reflexul plictisului nostru.
Pașii au început să-mi șchioapete
când trebuiau să pășească pe linia orizontului,
și am rămas între casele
dispuse în pătrate de cvartaluri
diferite și egale,
de parcă toate ar fi
monotone amintiri repetate
ale unui singur cvartal.
Smocurile de iarbă,
în așteptare disperată,
ieșeau printre pietrele caldarâmului
și am zărit în depărtare
cărțile de joc în culorile asfințitului
și am simțit întregul Buenos Aires.
Orașul acesta, pe care l-am crezut trecutul meu,
este pentru mine viitorul și prezentul;
anii pe care i-am trăit în Europa sunt iluzorii,
eu am fost întotdeauna (și voi fi) la Buenos Aires.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.