Apusurile, neamurile toate.
Și zilele, nici una n-a fost prima.
Și apa ce sorbit-a din izvor
Adam. Și rânduitul Paradis.
Și ochiul ce-ntunericul scrutează.
Și lupii care-n zori se-mperechează.
Cuvântul. Hexametrul. Și oglinda.
Și Turnul Babel și trufia pedepsită.
Și luna ce-au privit-o caldeenii.
Și Gangele, nisip nenumărat.
Chang-Tzu și fluturul care-l visează.
Și merele de aur din ostroave.
Și pașii rătăcind în labirint.
Și pânza negătat-a Penelopei.
Și timpul circular gândit de stoici.
Și-n gura mortului obolul nelipsit.
Și greutatea spadei pe balanță.
Și picurii de apă din clepsidră.
Și vulturii, legiunile, triumful.
Și Cezar la Farsalia în zori.
Răsfrânta umbră-a crucii pe pământ.
Și șahul ce persanu-a născocit.
Și urmele-ndelungilor migrații.
Supunerea regatelor cu spada.
Busola-n veci necontenită. Marea
cea largă. Și tictacul de ceasornic.
Și osânditul rege și securea.
Și praful ce rămas-a din oștire.
Privighetoarea care-n Danemarca
își nalță trilul. Scrijelita slovă.
Sinucigașul chip în ciob de-oglindă.
Și cartea de trișor. Râvnitul aur.
Și norii-mprăștiați peste pustie.
Caleidoscopul plin de arabescuri.
Căințele și lacrimile-amare.
De toate-acestea fost-a trebuință
ca astăzi mâinile să se-mpreune.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.