Ei mă răstignesc, iar eu trebuie să fiu crucea şi cuiele.
Ei îmi întind potirul, iar eu trebuie să fiu cucuta.
Ei mă înşală, iar eu trebuie să fiu minciuna.
Ei mă aruncă în flăcări, iar eu trebuie să fiu iadul.
Trebuie să aduc prinos de recunoştinţă, laude fiecărei clipe.
Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile.
Ponderea exactă a universului, smerenia, bucuria.
Trebuie să justific tot ce mă răneşte.
N-are importanţă fericirea ori nefericirea mea.
Sunt poetul.
Traducere de Andrei Ionescu, vol. din Poezii - Editura Polirom, 2017
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges