Muzică japoneză. Din clepsidră
Picură-ncet bobițele de miere
Și aur invizibil, ce cu timpul
Reiau povestea binecunoscută,
Fragilă și eternă, misterioasă.
Mă tem că-i cea din urmă picătură
Ce cade. Sunt trecutul ce se-ntoarce.
Din care templu, ori din ce grădină
Înmiresmată de pe-un plai de munte?
Din ce priveghi pe-un țărm necunoscut,
Din ce pudoare a melancoliei,
Din ce pierdută seară regăsită
Ajung la mine, cu al lor întreg
Și tainic viitor? Nu știu. Dar astă
Cântare eu sunt. Vreau să fiu. Și cânt.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.